Dermatita atopica

  • Facebook
  • Twitter
  • Google
+1

Dermatita atopică este o afecţiune cutanată inflamatorie, care creează o senzaţie de mâncărime cu o evoluţie cronică, care variază în mod constant şi îşi schimbă aria de localizare. Se caracterizează prin creşterea nivelului de anticorpi din sânge, fapt ce indică o serie de reacţii alergice şi o oarecare susceptibilitate la contractarea infecţiilor. Bebeluşii, copiii şi adolescenţii care au o oarecare predispoziţie la alergii, sunt cel mai frecvent afectaţi de dermatita atopică.

Cauzele exacte ale bolii nu sunt încă foarte clare. Un număr mare de pacienţi dezvoltă această dermatită atopică drept moştenire de familie. În jur de 60 – 70 % dintre pacienţi au un istoric de alergii la nivelul familiei. Cu toate acestea, susceptibilitatea la aceste boli se poate produce numai cu ajutorul factorilor de mediu externi, cum ar fi diverşii alergeni. Aceşti alergeni includ: praful din casă, căpuşele, părul animalelor de companie şi zgura, polenul şi anumite alimente, de asemenea (precum laptele, peştele, ouăle şi citricele), medicamente, viruşi, bacterii şi mucegai. Apariţia bolii este declanşată şi de problemele de la nivelul intestinelor, precum şi de stres şi de factorii de mediu: schimbarea temperaturilor, anotimpurile şi clima.

Boala apare atunci când întregul lanţ de factori interni şi externi care au legătură unii cu ceilalţi este pus în mişcare. Aceşti factori sunt după cum urmează:
Anomalii din perspectiva imunităţii (alergenul conduce la sinteza unor anticorpi specifici din organismul persoanelor afectate care au o predispoziţie genetică la alergii, iar organismul acestora se sensibilizează. Pe cale de consecinţă, organismul reacţionează rapid la alergenul respectiv);
Afectarea sistemului nervos (cel mai bine cunoscut este dermografismul alb: iritaţia mecanică a pielii duce la o paloare, mai curând decât la o înroşire a tegumentului);
Alergenii: din alimentaţie – lapte, ouă, peşte, grâu, proteină din făină, fructe, legume; inhalabile – părul de la animalele de companie şi zgura, polenul, praful din casă; altele - microorganisme: bacterii, viruşi, mucegaiuri, dermatofite (ciuperci); produse iritative chimice şi fizice – chimicale de uz casnic, cosmetice, lâna, cârpele sintetice, căldura, frigul, umiditatea, transpiraţia;
Tulburările anatomice şi funcţionale de la nivelul pielii (pacienţii care suferă de dermatită atopică prezintă un tegument uscat, subţire, transparent cu senzaţie de mâncărime, producţia de sebum scade iar transpiraţia este afectată).
Schimbări de personalitate şi stres (sistemul nervos joacă un rol foarte important în această boală. De foarte multe ori pacienţii sunt egoişti, obosesc foarte repede, sunt agresivi, temători sau negativişti);
Clima şi anotimpul (la cea mai mare parte din pacienţi boala dispare sau se reduce semnificativ în timpul verii şi exacerbează sau reapare în decursul toamnei şi al iernii);
factorii mecanici (iritaţia la nivelul pielii, prin scărpinare, frecare, îmbrăcăminte. Toate acestea duc la inflamarea tegumentului).

Dermatita atopica. Simptome

Simptomele dermatitei atopice sunt: leziuni la nivelul pielii, senzaţie intensă de mâncărime, tulburarea somnului, schimbări emoţionale. S – a constatat faptul că la majoritatea pacienţilor (96%) boala apare cu o serie de vezicule de forma unei gămălii, de culoare roz. Acestea apar de cele mai multe ori mai întâi în zona obrajilor, în zona muşchiului extensor de la extremităţi, dar pot apărea şi în orice altă zonă. Acestea apar după ce tegumentul este iritat cu apă, săpun, lână şi dispar după ce se unge pielea cu uleiuri cu steroizi. Acestea nu prezintă senzaţia de mâncărime. Pe lângă aceste vezicule, apare roşeaţa cu delimitări neclare, există şi pustule roz inflamate, de 2 – 3 mm, care produc senzaţie de mâncărime. Diametrul acestor zone este de 5-30 mm. Astfel de erupţii se produc de regulă la copiii cu vârste sub 2 ani.

Alte simptome ale dermatitei atopice sunt: tegument uscat, solzos şi care prezintă senzaţia de mâncărime (la 50% dintre pacienţi); probleme de transpiraţie şi o producţie redusă de sebum; încreţirea palmelor şi a tălpilor (50%); gură uscată; dermografism alb (răspuns vascular anormal (paloare) la iritaţie).

Dermatita atopica. Cursul bolii

Inflamaţia tegumentului este provocată de elemente iritative şi de antigeni. Funcţia de protecţie a pielii este afectată iar factorii iritative din mediul înconjurător şi infecţia amplifică inflamaţia tegumentului. Prin scărpinare se declanşează producţia de substanţe active din punct de vedere biologic, ce nu fac altceva decât să accentueze senzaţia de mâncărime.

Pacienţii care suferă de dermatită atopică dezvoltă mici vezicule umplute cu lichid. Începe eroziunea acestora, conducând la formarea unor cruste. Când se înlătură stimulul, începe procesul de regenerare. Se caracterizează prin descuamare. În cele din urmă, se formează leziuni cronice, tegumentul se îngroaşă şi devine mai viguros, iar sensibilitatea pielii se diminuează.

Există două tipuri clinice ale bolii:
Bebeluşii şi copiii mici (între 2 luni şi 4 ani): este afectată zona feţei, trunchiului, a braţelor şi a picioarelor, iar boala se caracterizează prin „forma sa umedă” (mici erupţii protuberante, inflamaţii, papule, vezicule, eroziune).
Copii, adolescenţi şi adulti (cu vârste cuprinse între 4-14-30 de ani): este afectată zona feţei (frunte, pleoape, buze), a gâtului, lateralele, gâtul, mâinile, braţele şi picioarele; boala se caracterizează prin „forma sa uscată": inflamaţii, noduli, prezenţa crustelor, uscăciune, scărpinat.

 

Dermatita atopica. Diagnostic

Diagnosticul are la bază simptomele clinice (istoricul acuzelor aduse de pacient, comorbidităţi, alergii, predispoziţia la boli alergice), analizele de sânge şi alte teste de laborator.

Cele mai întâlnite simptome ale bolii în care nu apar complicaţii, atunci când se examinează un pacient, sunt: existenţa pustulelor; a eritemului – erupţie de mici dimensiuni – precum şi a papulelor eritematoase; lichenificarea; varierea în profunzime şi în cojire a crustelor cu sânge; tegument uscat, subţire, mat, solzos; tălpi lucioase, încreţirea palmelor; dermografism alb; decolorarea (închiderea la culoare) a pielii în urma inflamaţiei); simptome care au contribuit la infecţie: apariţia băşicuţelor, a pustulelor, eroziune, cruste.

Dermatita atopică se caracterizează şi prin următoarele caracteristici: o evoluţie cronică; senzaţie severă de mâncărime, în special pe timpul nopţii; durata bolii depăşeşte 6 săptămâni.

Se prelevă mostre de tegument: se pune un diagnostic în relaţie cu alimentele, reacţia la nivelul epidermei, polenul, alergenii din locuinţă (alergeni pe piele şi alergeni aplicaţi la vârful unui ac mic astfel încât alergenul să intre în contact cu sângele pacientului).

Mostre oral provocatoare – în decursul monitorizării cu atenţie a stării pacientului, acestuia i se solicită să ingereze un produs care are potenţial de a – i cauza o reacţie alergică. În urma testului, pacientul este monitorizat pe durata întregii zile. Reacţiile alergice apar în intervalul 30 de minute – 2 or, dar se pot observa după 4 – 6 – 8 ore. Reacţiile alergice sunt foarte variate: înroşirea tegumentului, senzaţie severă de mâncărime, erupţie, etc.

Testarea imunologică de la laborator: o analiză de sânge prezintă anumite celule albe specifice – eozinofile, care indică natura alergică a bolii.

Dermatita atopica. Tratament

Principiile de bază în ceea ce priveşte tratamentul în cazul dermatitei atopice sunt: evitarea oricăror produse cu caracter alergenic sau iritativ, restabilirea şi menţinerea funcţiei de protecţie a pielii, tratarea unei infecţii secundare şi a altor asemenea complicaţii, educarea pacientului şi a familiei acestuia din urmă, acordarea de asistenţă psihologică.

Eliminarea declanşatorilor alergenici: evitarea alergenilor, purtarea unor articole de îmbrăcăminte confecţionate din materiale delicate, folosirea unor produse naturale pentru baie, neutilizarea unor mijloace naturale de baie, neutilizarea unor detergenţi iritativi, aerisirea încăperilor, spălarea în mod frecvent, evitarea apei clorinate.

Menţinerea funcţiei de protecţie a pielii: folosirea produselor emoliente (a cremelor hidratante) – cremele de protecţie a pielii pe o perioadă îndelungată de timp, în fiecare zi, de 4 – 6 ori pe zi şi folosirea uleiurilor speciale de baie.

Tratarea inflamaţiilor la nivelul pielii: medicaţi steroidiană la nivel local, creme, loţiuni pentru procesul acut al bolii şi unguente pentru procesul cronic; medicamente anti – inflamatorii la nivel local; tratamentul cu medicamente imunosupresive sistemice se prescrie numai în cazuri foarte grave.

Tratarea infecţiilor secundar: terapie cu antibiotice la nivel local, împreună cu medicamentele anti – inflamatorii cu acţiune locală; dacă infecţia s – a răspândit – se prescriu antibiotice sistemice; în caz de infecţie fungică – se prescriu medicamente anti – fungice cu acţiune la nivel local, în caz de complicaţii virale – se prescrie o medicaţie antivirală sistemică.

Fototerapia (tratamentul pe bază de raze ultraviolete) şi foto – chimioterapia (tratamentul cu lumină ultravioletă şi creme speciale), se prescriu în cazuri foarte severe de dermatită atopică.

Se prescrie şi o dietă hipoalergenică: pacientul nu are voie să mănânce dulciuri (zahăr, bomboane, miere), lapte şi smântână, produse din grâu, griş şi terci din grâu, ouă şi produse care conţin albuş de ou, ciocolată, citrice, produse afumate, viţel, pui, peşte, struguri, căpşuni, ciuperci, roşii, sos de roşii, paste, suc, oţet, smântână, muştar şi condimente.

Dermatita atopica. Prevenție

Dermatita atopică este o boală alergică şi în unele situaţii nu poate fi evitată (în special, în cazurile de susceptibilitate de natură genetică). Se recomandă să se evite factorii care declanşează boala, să se ţină sub control dieta, mediul din locuinţă, să se hidrateze pielea, să se recunoască şi să se trateze la timp orice episoade de izbucnire a bolii, să se trateze orice şi toate infecţiile secundare.

Articole pe aceeași temă

Trimite-ne opinia ta

Ultimele articole

Nou Când devin ciupercile toxice?
Când devin ciupercile toxice? Gustoase, sățioase, ciupercile pot să înlocuiască cu succes carnea în diferite preparate, însă dacă nu ești atent pot fi destul de periculoase. +30 / -5 +25

Stil de viaţă echilibrat Mai multe articole

Nou Cât de sănătoase sunt alimentele negre?
Cât de sănătoase sunt alimentele negre? Culoarea în farfurie înseamnă și sănătate, însă și negrul îți oferă substanţe nutritive de cea mai bună calitate. Și ne referim bineînțeles la alimentele negre mai puțin cunoscute însă la fel de sănătoase precum cele viu colorate. +19 / 0 +19

Alimentaţie sănătoasă Mai multe articole

Nou Când devin ciupercile toxice?
Când devin ciupercile toxice? Gustoase, sățioase, ciupercile pot să înlocuiască cu succes carnea în diferite preparate, însă dacă nu ești atent pot fi destul de periculoase. +30 / -5 +25

Diete Mai multe articole

Nou Detoxifierea ficatului cu stafide
Detoxifierea ficatului cu stafide Detoxifierea ficatului cu stafide este o metoda celebra si extrem de eficienta de inlaturare a impuritatilor si reziduurilor din ficat, dar si de imbunatatire a sanatatii organismului. +13 / 0 +13

Boli și stări Mai multe articole

Nou Depistarea primelor semne ale accidentului vascular cerebral
Depistarea primelor semne ale accidentului vascular cerebral Accidentul vascular cerebral este una dintre cele mai periculoase afectiuni, iar timpul in care pacientul ajunge la spital este absolut esential pentru salvarea vietii acestuia. +22 / 0 +22

Sănătatea femeilor Mai multe articole

Nou Secrețiile vaginale: ce este normal și ce nu
Secrețiile vaginale: ce este normal și ce nu Vaginul este un organ delicat și complex, care găzduiește o diversitate de microorganisme. Pentru a-l menține curat, corpul produce un lichid care îl lubrifiază și îl protejează de infecții: secrețiile vaginale. Cantitatea și aspectul acestora ne oferă indiciile necesare despre sănătatea genitală. Tu știi să le descifrezi? +12 / 0 +12

Sănătatea bărbaților Mai multe articole

Pentru mamici însărcinate Mai multe articole

Nou Sfaturi de nutriţie pentru femeile însărcinate
Sfaturi de nutriţie pentru femeile însărcinate Primul mit la care trebuie renunţat este cel conform căruia cu cât acumulezi mai multe kilograme în sarcină, cu atât cresc şansele să ai un bebeluş sănătos. Sau cu cât mănânci mai mult, cu atât îţi vei hrăni mai bine bebeluşul. +6 / 0 +6