Otita externa

  • Facebook
  • Twitter
  • Google

Otita externă este o inflamaţie a conductului auditiv extern (aceasta se întinde de la timpan şi până la urechea externă).

Principala cauză a otitei externe o reprezintă apa care rămâne în ureche după ce înotăm. Aceasta creează un mediu umed şi propice înmulţirii bacteriilor. Din acest motiv, otita externă mai este adeseori numită şi urechea înotătorului. Introducerea degetelor, a articolelor din bumbac sau a altor asemenea obiecte străine în ureche, conduce de asemenea la lezarea barierei naturale a urechii şi la apariţia otitei. De regulă, otita externă este cauzată de bacterii (Pseudomonas aeruginosa, Stafilococul auriu, bacteriile din grupa Proteus). Viruşii sau fungii (Aspergillus, Candida) ocupă locul doi în materie de cauze ale otitei.

Factorii de risc în materie de contractare a unei otite externe sunt: această boală apare cu o frecvenţă mai crescută în rândul înotătorilor; practicarea înotului în ape murdare (cum sunt, spre exemplu, lacurile); persoane care prezintă conducte auditive înguste; curăţarea în mod frecvent şi fără prea multă grijă a urechilor, căştile pe care le purtăm pe urechi pot constitui de asemenea un factor care predispune la apariţia otitei externe.

Otita externa. Simptome

Simptomele obişnuite în cazul unei otite externe sunt, după cum urmează: senzaţie de prurit resimţită la nivelul conductului auditiv; inundarea cavităţii urechii; secreţie limpede, apoasă din ureche; disconfort când mişcăm urechea (spre exemplu, atunci când întindem lobul urechii), congestia urechii. Senzaţia de prurit se intensifică odată cu avansarea bolii şi se poate transforma într – o durere acută de urechi; urechea se poate înroşi intens, iar secreţiile se pot intensifica (acestea pot fi chiar şi purulente – de culoare galbenă sau verzuie). Pacientul poate acuza senzaţia de „urechi înfundate", auzul poate slăbi ca şi eficienţă, sau poate dispărea cu totul. Pe măsură ce boala evoluează, creşte şi temperatura corpului, ganglionii limfatici regionali se pot inflama, urechii se pot inflama de asemenea, iar secreţiile pot astupa complet conductul auditiv; o durere severă poate difuza dinspre ureche către zona feţei, gâtului sau de o parte a capului.

Otita externa. Cursul bolii

Există mai multe faze clinice ale otitei externe:
Faza iniţială – simptomele sunt uşoare, exista o slabă senzaţie de prurit şi de disconfort în ureche şi abia dacă există puţine secreţii transparente la nivelul urechii; în cazuri rare, pacientului poate acuza congestia urechii.

Faza inflamatorie acută –simptomele se fac resimţite: pruritul creşte în intensitate; la nivelul urechii poate exista o durere ce poate difuza spre zona feţei, a capului şi a gâtului; urechea se înroşeşte şi se inflamează; o secreţie purulentă începe să curgă din conductul auditiv; poate exista chiar şi o lezare a auzului; prezenţa febrei şi o indispoziţie generală.

Faza inflamatorie cronică – Dacă nu beneficiază de tratament, sau dacă tratamentul prescris nu este unul corespunzător, otita externă poate lua o formă cronică. Posibilele complicaţii în materie de otită externă inflamatorie cronică includ următoarele: pierderea temporară a auzului; infectarea ţesuturilor profunde (celulita); lezarea oaselor şi a cartilagiilor (această complicaţie apare cu precădere în rândul pacienţilor care suferă de diabet şi al persoanelor cu un slab sistem imunitar); extinderea infecţiei (infecţia urechii externe poate trece la structurile mai profunde ale urechii, precum şi la creier).

Otita externa. Diagnostic

Diagnosticul are la bază următoarele aspecte:
Intervievarea pacientului în vederea punerii unui diagnostic – pacientul îşi expune simptomele de care acuză (pruritul resimţit la nivelul conductului auditiv, inflamaţia, secreţiile de la nivelul urechii, durerea).

Examenul fizic – medicul observă cavitatea urechii cu ajutorul unui dispozitiv special (otoscopul). În cazul unei otite externe, vor fi vizibile semnele unei inflamaţii: inflamarea conductului auditiv, înroşire, prezenţa secreţiilor. Se observă şi timpanul, pentru a se constata dacă a fost lezat de infecţia respectivă.

Otita externa. Tratament

Prin tratament, se urmăreşte în principal eliminarea infecţiei. Modalităţile de tratament sunt următoarele:
Curăţarea urechii: urechea se spală în mod delicat, cu soluţie salină sau cu apă.

Picături pentru urechi: în funcţie de ce anume a cauzat apariţia bolii, medicul poate prescrie un antibiotic (cu scopul de a elimina bacteriile), un medicament antifungic (pentru eliminarea fungilor) şi o medicaţie steroidiană (pentru reducerea inflamaţiei). În eventualitatea în care antibioticul administrat la nivel local nu dă rezultate, medicul poate prescrie şi antibiotice care vor fi administrate pe cale orală. Se pot folosi şi medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene, pentru înlăturarea durerii, atunci când febra este mai mare de 38.5 grade Celsius (se recomandă antipiretice pentru scăderea temperaturii).

Pe perioada tratamentului, urechea trebuie protejată de schimbările de temperatură, leziuni şi umiditate.

Otita externa. Prevenție

Măsuri preventive pentru evitarea otitei externe:
Menţinerea unui mediu uscat la nivelul urechilor – uscarea urechilor după practicarea înotului, pentru a preveni acumularea de apă, ceea ce poate constitui un mediu prielnic pentru bacterii.
A se evita practicarea înotului în ape poluate.

Curăţarea urechilor cu foarte mare atenţie – este important să nu împingeţi prea adânc beţişoarele de urechi, întrucât vă puteţi leza urechea. Este la fel de important şi a se evita introducerea degetelor şi a căştilor în urechi.

Articole pe aceeași temă

Trimite-ne opinia ta

Ultimele articole

Nou Când devin ciupercile toxice?
Când devin ciupercile toxice? Gustoase, sățioase, ciupercile pot să înlocuiască cu succes carnea în diferite preparate, însă dacă nu ești atent pot fi destul de periculoase. +30 / -5 +25

Stil de viaţă echilibrat Mai multe articole

Nou Cât de sănătoase sunt alimentele negre?
Cât de sănătoase sunt alimentele negre? Culoarea în farfurie înseamnă și sănătate, însă și negrul îți oferă substanţe nutritive de cea mai bună calitate. Și ne referim bineînțeles la alimentele negre mai puțin cunoscute însă la fel de sănătoase precum cele viu colorate. +19 / 0 +19

Alimentaţie sănătoasă Mai multe articole

Nou Când devin ciupercile toxice?
Când devin ciupercile toxice? Gustoase, sățioase, ciupercile pot să înlocuiască cu succes carnea în diferite preparate, însă dacă nu ești atent pot fi destul de periculoase. +30 / -5 +25

Diete Mai multe articole

Nou Detoxifierea ficatului cu stafide
Detoxifierea ficatului cu stafide Detoxifierea ficatului cu stafide este o metoda celebra si extrem de eficienta de inlaturare a impuritatilor si reziduurilor din ficat, dar si de imbunatatire a sanatatii organismului. +13 / 0 +13

Boli și stări Mai multe articole

Nou Depistarea primelor semne ale accidentului vascular cerebral
Depistarea primelor semne ale accidentului vascular cerebral Accidentul vascular cerebral este una dintre cele mai periculoase afectiuni, iar timpul in care pacientul ajunge la spital este absolut esential pentru salvarea vietii acestuia. +22 / 0 +22

Sănătatea femeilor Mai multe articole

Nou Secrețiile vaginale: ce este normal și ce nu
Secrețiile vaginale: ce este normal și ce nu Vaginul este un organ delicat și complex, care găzduiește o diversitate de microorganisme. Pentru a-l menține curat, corpul produce un lichid care îl lubrifiază și îl protejează de infecții: secrețiile vaginale. Cantitatea și aspectul acestora ne oferă indiciile necesare despre sănătatea genitală. Tu știi să le descifrezi? +12 / 0 +12

Sănătatea bărbaților Mai multe articole

Pentru mamici însărcinate Mai multe articole

Nou Sfaturi de nutriţie pentru femeile însărcinate
Sfaturi de nutriţie pentru femeile însărcinate Primul mit la care trebuie renunţat este cel conform căruia cu cât acumulezi mai multe kilograme în sarcină, cu atât cresc şansele să ai un bebeluş sănătos. Sau cu cât mănânci mai mult, cu atât îţi vei hrăni mai bine bebeluşul. +6 / 0 +6