Paralizie cerebrala la copii

  • Facebook
  • Twitter
  • Google

Paralizia cerebrală la copii este o boală provocată de deteriorarea creierului. Această boală tulbură dezvoltarea copilului. Cauzele acestei boli pot fi divizate în următoarele patologii:

Patologia sarcinii – istoricul medical al mamei, factori dăunători din mediu, anumite medicamente sau substanţe chimice, traume.
Patologia naşterii – traume la cap provocate la naştere, stop respirator şi lipsa oxigenului la creier, tulburări ale fluxului sanguin în timpul travaliului.
Patologia puerperiului – accidentări la creier, intoxicaţii, infecţii

Bebelusii prematuri

"Un bebeluş prematur este definit ca un bebeluş născut mai devreme de 37 de săptămâni de sarcină. Cu cât este mai mic bebeluşul, cu atât este mai mică ..."

Citeşte mai mult:
Bebeluşii născuţi prematur»

Paralizie cerebrala la copii. Simptome

Simptomele depind de natura deteriorării muşchilor. Există câteva tipuri de paralizie cerebrală care se deosebesc în funcţie de schimbările din tonusul muscular.

Paralizie cerebrală spastică. Provoacă tonus muscular crescut – muşchii devin încordaţi, spasmodici. Sunt disponibile numai mişcări limitate.
Ambele laturi ale corpului pot fi afectate: este forma cea mai dificilă de paralizie. Muşchii sunt rigizi şi încordaţi, picioarele sunt îndoite de la încheieturi. Copilul nu poate să stea în şezut, să meargă sau să-şi susţină capul. Încheieturile sunt de asemenea deteriorate din cauza imobilităţii. Ele îngheaţă şi apar contracturile. Tulburări de alimentaţie pot apărea, de asemenea, din cauza deteriorării muşchilor folosiţi la înghiţire. Afectarea muşchilor picioarelor poate fi predominantă: copilul merge pe vârfuri – această postură lipsită de naturaleţe deformează picioarele şi duce la contracturi (rigiditatea încheieturilor). Şi braţele sunt afectate – tonusul muscular creşte când copilul începe să meargă. Braţul afectat este îndoit de la încheietura cotului.

Paralizia cerebrală dischinetică: spre deosebire de paralizia cerebrală spastică, tonusul muscular este scăzut. Mişcările sunt fragile, slabe, copilul merge greu, nu poate să stea în şezut sau să menţină echilibrul.

Paralizia cerebrală atetoidă: tulburările de tonus muscular alternează episodic. Tonusul muscular creşte şi descreşte. Alternările sunt caracterizate de mişcări ascuţite, ritmice, contracţii musculare involuntare, neregulate şi grimase faciale diverse.

Tulburări de dezvoltare (depind de severitatea bolii) pot apărea în cazurile de paralizie cerebrală. Abilităţile de gândire ale copilului şi intelectul pot fi dezechilibrate, abilităţile de limbaj pot fi întârziate, iar cuvintele pot fi înţelese cu greutate. Mai târziu, copilul are diverse probleme de comportament şi de concentrare. Atacurile de apoplexie sunt foarte tipice.

Paralizie cerebrala la copii. Cursul bolii

Evoluţia paraliziei cerebrale depinde de severitatea deteriorării creierului. S-a observat că dacă atacurile de apoplexie apar mai curând, boala este mai gravă, iar pronosticul este mai puţin favorabil.

Paralizia cerebrală are câteva stadii:

Primul – un stadiu timpuriu, în care creierul este afectat din cauza patologiei sarcinii sau a naşterii (copilul suferă de trepidaţii, atacuri de apoplexie, agitaţie).
Al doilea – starea iniţială reziduală care interferează cu dezvoltarea fizică şi mentală a copilului (acesta nu trece prin stadiile normale de dezvoltare: nu poate să-şi ţină capul ridicat, să stea în şezut, să se târască sau să meargă).
Al treilea – starea reziduală târzie este caracterizată de natura aparenţei deteriorării musculare (tonusul muscular poate fi crescut, descrescut sau mixt).

Paralizie cerebrala la copii. Diagnostic

Dacă se bănuieşte existenţa paraliziei cerebrale, copilul trebuie supus consultaţiilor şi examinărilor neurologice. Sunt testate mişcările musculare, tonusul lor, reflexele, auzul, vederea. La copiii mai mari este testată inteligenţa.

Pot fi efectuate şi teste imagistice, cum ar fi tomografie computerizată, ecografie a creierului şi imagistică prin rezonanţă magnetică.

Paralizie cerebrala la copii. Tratament

Tratamentul paraliziei cerebrale este complex şi implică o echipă mare de medici, cum ar fi medicul de familie, neurolog pediatru, psihiatru, logoped (medic ce tratează tulburările de vorbire), otolaringolog (medic specializat în tratarea afecţiunilor care ţin de urechi, nas şi gât), fizioterapeut (medic ce foloseşte terapia fizică). Tratamentul este diferit pentru fiecare copil şi ar trebui început imediat ce boala a fost diagnosticată pentru a obţine cele mai bune rezultate. Tratamentul poate include medicamente şi terapie prin mişcare. Medicamente: vitaminele B întăresc sistemul nervos, iar injecţiile cu toxină botulinică relaxează muşchii.

Terapia prin mişcare: exerciţiile de întărire a muşchilor ajută la prevenţia contracturilor. Operaţia care reduce înţepeneala articulaţiilor poate fi realizată în stadiile ulterioare.

Paralizie cerebrala la copii. Prevenție

Este necesar să se evite factorii care produc paralizie cerebrală, cum ar fi infecţiile în timpul sarcinii; substanţele dăunătoare şi medicamentele.
Femeile însărcinate ar trebui să respecte o dietă sănătoasă şi să aibă un stil de viaţă sănătos.

Articole pe aceeași temă

Trimite-ne opinia ta

Ultimele articole

Nou Vitamina D, «vitamina soarelui» – cât ne trebuie, cum ne ajută şi unde o găsim?
Vitamina D, «vitamina soarelui» – cât ne trebuie, cum ne ajută şi unde o găsim? Totul ar fi mult mai simplu dacă ar exista o vitamină-minune care să prevină apariţia diabetului, osteoporozei, sclerozei multiple, cancerului, bolilor de inimă sau chiar a depresiei, nu-i aşa? +5 / 0 +5

Stil de viaţă echilibrat Mai multe articole

Nou Este aerul conditionat daunator sanatatii? Argumente pro si contra
Este aerul conditionat daunator sanatatii? Argumente pro si contra Este aerul conditionat atat de nociv starii de sanatate precum se vehiculeaza? Nu de mult timp, aerul conditionat a fost considerat luxul necesar pentru supravietuirea in birouri sau transport public pe vreme caniculara, in perioada verii. Din pacate, utilizat in mod abuziv, la temperaturi foarte joase si fara a fi intretinut in mod... +5 / 0 +5

Alimentaţie sănătoasă Mai multe articole

Nou Vitamina D, «vitamina soarelui» – cât ne trebuie, cum ne ajută şi unde o găsim?
Vitamina D, «vitamina soarelui» – cât ne trebuie, cum ne ajută şi unde o găsim? Totul ar fi mult mai simplu dacă ar exista o vitamină-minune care să prevină apariţia diabetului, osteoporozei, sclerozei multiple, cancerului, bolilor de inimă sau chiar a depresiei, nu-i aşa? +5 / 0 +5

Diete Mai multe articole

Nou 7 mituri despre consumul de somon
7 mituri despre consumul de somon Beneficiile consumului de peşte gras, între care se numără şi somonul, sunt numeroase şi atestate ştiinţific. Printre acestea putem aminti: reduce riscul de boli coronariene, de infarct, de Alzheimer şi previne apariţia degenerescenţei maculare, principala cauză a orbirii la persoanele trecute de vârsta de 50 de ani. +5 / 0 +5

Boli și stări Mai multe articole

Nou Cum poţi preveni exfolierea şi ruperea unghiilor : 12 sfaturi pentru o manichiură perfectă
Cum poţi preveni exfolierea şi ruperea unghiilor : 12 sfaturi pentru o manichiură perfectă Ştim cu toate cât de enervante sunt momentele când unghiile ni se rup şi cât de mult le urâm. Dacă se întâmplă să ţi se rupă o unghie în mod accidental este perfect normal. Dar dacă unghiile tale se rup, exfoliază... +4 / 0 +4

Sănătatea femeilor Mai multe articole

Nou Steriletul: avantaje şi dezavantaje
Steriletul: avantaje şi dezavantaje Grija unei sarcini nedorite este printre primele pe care vrem să le tăiem de pe lista personală, iar acum avem atâtea opţiuni, încât numai informate trebuie să fim. Steriletul, cu bune şi rele, cu mituri şi laude, intră şi el în rândul opţiunilor şi merită luat în calcul. +6 / -1 +5

Sănătatea bărbaților Mai multe articole

Pentru mamici însărcinate Mai multe articole

Nou Depresia după naştere: de ce apare şi cum o putem învinge
Depresia după naştere: de ce apare şi cum o putem învinge Depresia postnatală este o condiţie medicală care afectează până la 15% dintre femei în primul an de la naştere. Un dezechilibru poate apărea atât în cazul unui avort spontan, cât şi în cazul naşterii normale, a naşterii cu făt mort sau a adopţiei. +5 / 0 +5