Pericardita

  • Facebook
  • Twitter
  • Google
+4

Pericardita este o inflamaţie a membranei (pericardului) care acoperă inima. Pericardul acoperă inima în totalitate ca şi cum ar forma un sac în jurul acesteia. Funcţia pericardului este aceea de a ţine inima la locul său, pentru a o ajuta să – şi ducă treaba la bun sfârşit. Membrana este alcătuită din două straturi subţiri, între care se află o cantitate mică de lichid. Atunci când apare pericardita, începe procesul de inflamare a membranei, straturile acesteia se freacă dureros unul de altul, precum şi de inimă. De obicei este dificilă stabilirea cauzelor care au dus la apariţia pericarditei, iar uneori acest lucru este chiar imposibil. Se crede că, de cele mai multe ori este vorba despre o infecţie virală. S – a stipulat faptul că pericardita poate debuta brusc sau după o anumită perioadă de timp în urma unui infarct miocardic. Uneori cauza acesteia poate duce la o intervenţie chirurgicală pe inimă, în timpul căreia poate pătrunde o infecţie. Alte cauze posibile ale pericarditei sunt: bolile inflamatorii sistemice (ca, de exemplu, artrita eritematoasă sistemică sau artrita reumatoidă), traume în zona toracică, alte boli specifice (ca, de exemplu, insuficienţa renală, SIDA, tuberculoza, afecţiuni oncologice), consumul unor anumite medicamente.

Pericardita. Simptome

Pericardita poate îmbrăca o formă fie acută, fie cronică. În ambele cazuri, durerea reprezintă principalul simptom al afecţiunii. În eventualitatea existenţei unei pericardite acute, apare o durere ascuţită care străpunge pieptul (chiar în spatele sternului sau uşor în stânga acestuia). Uneori durerea poate îmbrăca şi alte forme: supărătoare, stăruitoare, sau directă. În timpul apariţiei pericarditei, durerea resimţită difuzează de regulă înspre umărul stâng sau partea stângă a zonei gâtului. Intensificarea acesteia când ne asezăm sau când respirăm cu greutate. De obicei durerea se mai domoleşte, atunci când pacientul stă uşor aplecat în faţă. În eventualitatea unei pericardite cronice, durerea în zona toracică este asemănătoare, cu singura diferenţă că durează mai mult timp. Mai sunt posibile şi alte simptome ale pericarditei, ca de exemplu: o uşoară stare febrilă, inflamarea tălpilor şi a gambelor, tuse uscată, senzaţie de oboseală şi leşin, dispnee atunci când se stă la orizontală.

Pericardita. Cursul bolii

Pericardita se împarte în pericardita acută şi pericardita cronică. Pericardita acută are un debut foarte brusc şi nu durează foarte mult timp (1 – 3 săptămâni). Pericardita cronică se întinde pe o perioadă mai lungă de timp; tratamentul este, de asemenea mai îndelungat şi este şi mai complicat decât în cazul pericarditei acute. Independent de evoluţia bolii, pericardita poate afecta rata de contracţii ale inimii şi funcţia inimii. Cele mai frecvente complicaţii ale pericarditei sunt pericardita constrictivă şi tamponada cardiacă. Pericardita constrictivă se dezvoltă, atunci când pericardita se complică, se cicatrizează şi îşi pierde din elasticitate şi începe să constrângă mişcările inimii şi activitatea acesteia din urmă. Tamponada cardiacă apare atunci când în cavitatea pericardului se regăseşte atât de mult lichid inflamant acumulat, încât activitatea inimii este îngreunată uneori chiar până în acel punct încât aceasta încetează cu totul.

Pericardita. Diagnostic

Atunci când se suspectează existenţa unei pericardite, medicul intervievează cu atenţie pacientul şi îl supune unui examen medical. În timpul acestui examen medical, medicul ascultă cu atenţie zgomotele care vin dinspre inimă. Atunci când se produce pericardita, se poate auzi un anumit zgomot, care este cauzat de foiţele pericardului care flutură. Medicul poate prescrie şi alte teste suplimentare, pentru a stabili gradul de inflamare a pericardului, cantitatea de lichid existentă în pericard, pentru a diferenţia pericardita de alte afecţiuni. Iniţial se efectuează o electrocardiogramă (ECG). Prin aceasta este posibilă observarea fenomenelor electrice ale inimii, tulburările de frecvenţă cardiacă, slăbirea muşchiului inimii. După efectuarea unei ecografii, se studiază dimensiunea şi forma inimii; se caută existenţa oricărui lichid în jurul inimii. De asemenea se poate efectua şi o tomografie computerizată sau un examen de imagistică prin rezonanţă magnetică, ce pot ajuta la vizualizarea inimii şi a ţesuturilor învecinate, pentru a le fi stabilită patologia. Dincolo de aceste examinări, pacientului i se prescriu şi analize de sânge, care să ajute la demonstrarea existenţei unui proces inflamator în organism, precum şi a originii acestuia de natură fie bacteriană, fie virală.

Pericardita. Tratament

Tratamentul pericarditei variază în funcţie de ocurenţa bolii şi de starea pacientului. În cazurile cele mai uşoare nu este nevoie de niciun tratament specific, iar boala trece de la sine. În cazurile mai complicate ale bolii, se prescrie tratament medicamentos: anestezice, antiinflamatoare; în eventualitatea în care pericardita este de origine bacteriană, se prescriu antibiotice. În cazurile cele mai complicate, pacienţii sunt internaţi şi beneficiază de tratament în spital. Uneori se realizează şi o intervenţie chirurgicală. În timpul unei astfel de intervenţii, se taie membrana pericarduli (pericardocenteza) sau aceasta se înlătură cu totul (pericardectomia); astfel, uşurându – se activitatea inimii.

Pericardita. Prevenție

Nu există metode specifice, care să ne permită să prevenim dezvoltarea unei pericardite. Cu toate acestea tratarea acesteia în mod adecvat este un lucru esenţial, întrucât numărul mare de recăderi (recurenţe) şi complicaţii este destul de ridicat. În acest sens, este important să se urmeze tratamentul prescris şi să vă prezentaţi regulat la control.

Articole pe aceeași temă

Trimite-ne opinia ta

Ultimele articole

Nou Hreanul şi muştarul, medicamente naturale de sezon
Hreanul şi muştarul, medicamente naturale de sezon Cum ar fi o masă fără condimente? Cu siguranţă una fără gust. Avem numai de câştigat dacă asezonăm mâncarea cu hrean sau boabe de muştar. Ele sunt socotite a fi medicamente naturale, fiind indicate mai ales în anotimpul răcelilor. +19 / -1 +18

Stil de viaţă echilibrat Mai multe articole

Nou De ce sfecla roşie este o minune pentru organism
De ce sfecla roşie este o minune pentru organism Pe lângă antioxidanţi, beneficiile consumului de sfeclă roşie mai constau şi în faptul că aduc un aport important de vitamine precum A, C, E, B1, B2, C, acid folic sau fibre, magneziu, fier, cupru şi fosfor. De asemenea, potrivit unor cercetări, sfecla roşie are cea mai mare cantitate de vitamina K dintre toate legumele. +7 / -3 +4

Alimentaţie sănătoasă Mai multe articole

Nou Hreanul şi muştarul, medicamente naturale de sezon
Hreanul şi muştarul, medicamente naturale de sezon Cum ar fi o masă fără condimente? Cu siguranţă una fără gust. Avem numai de câştigat dacă asezonăm mâncarea cu hrean sau boabe de muştar. Ele sunt socotite a fi medicamente naturale, fiind indicate mai ales în anotimpul răcelilor. +19 / -1 +18

Diete Mai multe articole

Nou Secretul pentru a nu te îngrășa de sărbători
Secretul pentru a nu te îngrășa de sărbători Pe ultima sută de metri din acest an, în goana după cadouri și cumpărături pentru masa plină de bucate, adu-ți aminte să ai grijă de silueta și de sănătatea ta. Iată care este secretul pentru a nu lua în greutate de sărbători fără a te abține de la excesele culinare! +2 / 0 +2

Boli și stări Mai multe articole

Nou 5 alimente care te scapă imediat de balonare
5 alimente care te scapă imediat de balonare Cu siguranţă au existat momente în care disconfortul abdominal şi senzația de balonare te-au împiedicat să te bucuri de activităţile tale zilnice. Dacă balonările care apar brusc nu le putem preveni, atunci putem scăpa de ele foarte ușor, cu ajutorul unor alimente care te scapă imediat de balonare, ajutand digestia. 1 +5 / -4 +1

Sănătatea femeilor Mai multe articole

Nou 11 factori neobişnuiti care cauzează tulburari menstruale
11 factori neobişnuiti care cauzează tulburari menstruale Tulburările menstruale pot fi cauzate de numeroşi factori mai mult sau mai puţin cunoscuţi, precum stresul, emoţiile extreme (pozitive sau negative), oscilaţiile de greutate sau efortul fizic susţinut. Anumite variaţii ale ciclului menstrual sunt normale, însă neregularitatea constantă este un indicator al unei probleme de sănătate... 1 +7 / 0 +7

Sănătatea bărbaților Mai multe articole

Pentru mamici însărcinate Mai multe articole

Nou Sfaturi de nutriţie pentru femeile însărcinate
Sfaturi de nutriţie pentru femeile însărcinate Primul mit la care trebuie renunţat este cel conform căruia cu cât acumulezi mai multe kilograme în sarcină, cu atât cresc şansele să ai un bebeluş sănătos. Sau cu cât mănânci mai mult, cu atât îţi vei hrăni mai bine bebeluşul. +6 / 0 +6