Sarcoidoza

  • Facebook
  • Twitter
  • Google

Sarcoidoza este o boală care cauzează acumularea de celule inflamatorii în ţesuturile din organism. Aceste acumulări de celule de mici dimensiuni poartă denumirea de granuloame. Acestea apar cel mai frecvent la plămâni, ganglionii limfatici, pe piele, la ochi şi în special la ficat.

Uneori aceste granuloame nu au consecinţe care să merită a fi luate în seamă iar persoana care are sarcoidoză poate să nu prezinte niciun fel de simptome ale bolii. Există şi situaţii în care aceste granuloame se pot dezvolta foarte mult; acestea pot antrena o inflamaţie la nivel local şi pot forma cicatrici (tot acest proces tulbură funcţionarea normală a organelor). Deşi marea majoritate a pacienţilor se recuperează, unii dintre ei pot dezvolta o formă cronică a bolii, care avansează în timp.

Cu toate că medicii nu cunosc încă o cauză exactă pentru apariţia sarcoidozei, se consideră că această boală apare ca urmare a unei reacţii perturbate a protecţiei organismului. De exemplu, granuloamele conţin nişte celule inflamatorii care poartă denumirea de celule ajutătoare T: acestea combat infecţiile virale. Formarea acestor granuloame poate fi stimulată şi de o infecţie sau de contactul cu alergeni. Moştenirea genetică joacă de asemenea un rol important în ceea ce priveşte apariţia acestei boli. S – a observat faptul că sarcoidoza apare mult mai frecvent în rândul femeilor decât al bărbaţilor (mult mai frevent în rândul pacienţilor femei cu vârsta sub 40 de ani). Afro-Americanii suferă de sarcoidoză mult mai mult decât persoanele cu pielea de culoare albă; mai mult decât atât, la persoanele cu pielea închisă la culoare forma bolii este mai acută şi apare mai frecvent.

Sarcoidoza. Simptome

Simptomele sarcoidozei variază în funcţie de zonele în care s – au format granuloamele şi de afectarea activităţii unui anumit organ. Uneori simptomele sarcoidozei îşi fac foarte încet simţită prezenţa şi se manifestă tocmai după câţiva ani de zile. Există şi unele cazuri în care boala nu prezintă simptome; în aceste cazuri, diagnosticul de sarcoidoză se pune în urma efectuării unui examen radiologic în zona toracică şi după observarea unor mici puncte – şi anume granuloamele.

La multe persoane sarcoidoza debutează cu simptome absolut obişnuite: ameţeală, febră, ganglioni limfatici măriţi, scăderea în greutate. În funcţie de organul unde s – au format granuloamele, pot apărea simptome diferite, de tipul: în zona plămânilor – tuse seacă permanentă, probleme cu respiraţia şi respiraţiile scurte, şuierături, durere în zona toracică; la nivelul pielii (25% din simptome apar la persoanele care prezintă boala)- exantemul (noduli de culoare roz sau violet care apar de regulă pe gambe, la glezne; aceştia pot prezenta căldură şi pot fi proemineţi), plăgi (leziuni de tegument în zona nasului, a obrajilor sau a urechilor), modificări de culoare a pielii (pielea poate să se decoloreze sau să se întunece la culoare), noduli; în zona ochilor (de regulă nu apar niciun fel de simptome) – lipsa de percepţie a culorilor, durere în zona ochilor, înroşirea intensă a ochilor, sensibilitate la lumină.

Alte simptome ale bolii pot fi: paralizia facială, atacuri, boli psihice, glandele salivare inflamate, durere la nivelul oaselor, articulaţii inflamate şi dureroase, inflamarea nasului şi o voce răguşită, formarea de calculi renali, ficat mărit.

Deşi sarcoidoza este de regulă o boală inofensivă, aceasta poate avea consecinţe pe termen lung în ceea ce priveşte organele interne, astfel că după ce aţi observat anumite simptome neclare, este necesar să consultaţi un medic.

Sarcoidoza. Cursul bolii

Boala evoluează şi îmbracă o formă cronică doar pentru un număr foarte mic de pacienţi (mult mai frecvent persoanele cu pielea închisă la culoare). Pentru persoanele care acuză doar simptome uşoare de sarcoidoză, prognosticul în ceea ce priveşte viaţa şi desfăşurarea activităţii arată foarte bine. Există şi unele persoane la care se dezvoltă o serie de leziuni permanente ale organelor interne. În cazul în care boala are caracter cronic, pot fi lezate anumite organe interne importante, precum: plămânii (respiraţia greoaie, apare insuficienţa respiratorie), ochii (inflamaţia poate cauza pierderea vederii, uneori – cataractă şi glaucom), rinichii (insuficienţă renală), inima (tulburări de frecvenţă cardiacă, tulburarea procentului de contracţii) şi sistemul nervos (paralizia feţei şi a întregului corp).

Sarcoidoza. Diagnostic

Medicul adună informaţii detaliate cu privire la istoricul medical şi efectuează examenul fizic (observă pielea, ochii, verifică activitatea plămânilor, testează starea ganglionilor limfatici). Ulterior se efectuează şi alte teste şi analize importante: examenul radiologic (pentru a observa orice leziuni la nivelul plămânilor), tomografia computerizată, imagistica prin rezonanţă magnetică, analizele de sânge efectuate la laborator (pentru a evalua starea în care se regăsesc rinichii şi ficatul), testarea funcţiei plămânilor, testarea ochilor. Pentru a se confirma diagnosticul de sarcoidoză, este necesară realizarea unei biopsii – prelevarea unei porţiuni mici de ţesut şi trimiterea acesteia la laborator pentru a fi testată la microscop.

Sarcoidoza. Tratament

Sarcoidoza este o boală incurabilă, întrucât motivul apariţiei acestei boli nu este cunoscut încă. Dacă boala îmbracă o formă uşoară şi nu prezintă simptome, nu este necesar niciun fel de tratament. În alte cazuri se prescriu medicamente: steroizi (imunosupresori), medicamente pentru reducerea inflamaţiei. Dacă sarcoidoza produce leziuni la nivelul organelor interne, cum ar fi la plămânii sau ficatul, este necesară intervenţia chirurgicală pentru realizarea unui transplant de organe.

Sarcoidoza. Prevenție

Dat fiind faptul că încă nu se cunosc cauzele apariţiei acestei boli, nu există nicio modalitate prin care să se evite contractarea acesteia din urmă.

Sarcoidoza. Altele

Boala este cunoscută de mai bine de 100 de ani, dar cauzele acesteia şi felul în care se tratează rămân încă neclare. Sarcoidoza apare frecvent în întreaga lume. Persoanele de culoare sunt mai frecvent diagnosticate cu această boală, în comparaţie cu persoanele de altă rasă.

Articole pe aceeași temă

Trimite-ne opinia ta

Ultimele articole

Nou Când devin ciupercile toxice?
Când devin ciupercile toxice? Gustoase, sățioase, ciupercile pot să înlocuiască cu succes carnea în diferite preparate, însă dacă nu ești atent pot fi destul de periculoase. +30 / -5 +25

Stil de viaţă echilibrat Mai multe articole

Nou Cât de sănătoase sunt alimentele negre?
Cât de sănătoase sunt alimentele negre? Culoarea în farfurie înseamnă și sănătate, însă și negrul îți oferă substanţe nutritive de cea mai bună calitate. Și ne referim bineînțeles la alimentele negre mai puțin cunoscute însă la fel de sănătoase precum cele viu colorate. +19 / 0 +19

Alimentaţie sănătoasă Mai multe articole

Nou Când devin ciupercile toxice?
Când devin ciupercile toxice? Gustoase, sățioase, ciupercile pot să înlocuiască cu succes carnea în diferite preparate, însă dacă nu ești atent pot fi destul de periculoase. +30 / -5 +25

Diete Mai multe articole

Nou Detoxifierea ficatului cu stafide
Detoxifierea ficatului cu stafide Detoxifierea ficatului cu stafide este o metoda celebra si extrem de eficienta de inlaturare a impuritatilor si reziduurilor din ficat, dar si de imbunatatire a sanatatii organismului. +13 / 0 +13

Boli și stări Mai multe articole

Nou Depistarea primelor semne ale accidentului vascular cerebral
Depistarea primelor semne ale accidentului vascular cerebral Accidentul vascular cerebral este una dintre cele mai periculoase afectiuni, iar timpul in care pacientul ajunge la spital este absolut esential pentru salvarea vietii acestuia. +22 / 0 +22

Sănătatea femeilor Mai multe articole

Nou Secrețiile vaginale: ce este normal și ce nu
Secrețiile vaginale: ce este normal și ce nu Vaginul este un organ delicat și complex, care găzduiește o diversitate de microorganisme. Pentru a-l menține curat, corpul produce un lichid care îl lubrifiază și îl protejează de infecții: secrețiile vaginale. Cantitatea și aspectul acestora ne oferă indiciile necesare despre sănătatea genitală. Tu știi să le descifrezi? +12 / 0 +12

Sănătatea bărbaților Mai multe articole

Pentru mamici însărcinate Mai multe articole

Nou Sfaturi de nutriţie pentru femeile însărcinate
Sfaturi de nutriţie pentru femeile însărcinate Primul mit la care trebuie renunţat este cel conform căruia cu cât acumulezi mai multe kilograme în sarcină, cu atât cresc şansele să ai un bebeluş sănătos. Sau cu cât mănânci mai mult, cu atât îţi vei hrăni mai bine bebeluşul. +6 / 0 +6