Bebeluşii născuţi prematur

August 17, 2014
  • Facebook
  • Twitter
  • Google
+11
Bebeluşii născuţi prematur

Imaginaţi-vă: un trup fragil de numai 30 de centimetri lungime, cântărind numai 450 de grame, braţe şi picioare subţiri, cu piele roşie, aproape transparentă. E greu să ne imaginăm că vorbim despre o persoană vie. Dar aşa arată un bebeluş, născut prematur la 22 de săptămâni de sarcină. Cel mai mic bebeluş prematur din lume care a supravieţuit a fost născut la 21 de săptămâni şi 6 zile şi cea mai mică greutate a unui bebeluş prematur înregistrată vreodată este de 275 de grame. Dacă nu aţi văzut niciodată un bebeluş prematur, este greu să vă imaginaţi unul. Asemenea bebeluşi prematuri se confruntă cu multe luni grele petrecute în spital, deoarece nu sunt încă dotaţi cu tot ce trebuie pentru a supravieţui. Din fericire, medicina avansează rapid şi oferă o şansă la viaţă unor asemenea bebeluşi prematuri.  

Un început dificil

Un bebeluş prematur este definit ca un bebeluş născut mai devreme de 37 de săptămâni de sarcină. Cu cât este mai mic bebeluşul, cu atât este mai mică rata de supravieţuire şi cu atât mai mare este probabilitatea de dizabilitate pe termen lung. Bebeluşii născuţi mai devreme de 28 de săptămâni de sarcină şi cu o greutate mai mică de 1000 de grame sunt în cel mai mare pericol. Aproximativ jumătate din bebeluşii prematuri născuţi înainte de 28 de săptămâni nu supravieţuiesc. Spre deosebire de bebeluşii născuţi la termen, cei prematuri sunt îngrijiţi de medici, nu de părinţi. Bebeluşii prematuri trebuie ţinuţi într-un incubator, pentru că centrii lor termoreglatori nu sunt încă dezvoltaţi pe deplin, aşa că temperatura corpului lor este determinată de mediul înconjurător. Dintre bebeluşii prematuri, cei născuţi şi mai din timp au nevoie de echipament special ca să-i ajute să respire, deoarece plămânii lor nu s-au dezvoltat pe deplin. În plus, sistemul lor imunitar este subdezvoltat aşa că sunt vulnerabili la infecţii, care pot fi foarte dificil de tratat. Odată ce nou-născuţii au învăţat să respire fără ajutor pot fi transferaţi  de la îngrijire intensivă la secţiunea neonatală.

Durerile nasterii

" Din nefericire, anestezicul ideal nu există, dar există câteva alternative pentru atenuarea durerilor naşterii."

Citește mai mult:
Durerile nașterii și modalitați de alinare a lor»

Bebeluşii prematuri născuţi mai devreme de 34 de săptămâni nu au reflexul de a suge; de aceea, ei nu se pot hrăni normal şi trebuie alimentaţi printr-un tub. Procesul prin care bebeluşii învaţă să se hrănească de la biberon este de durată; ei încep prin a bea doar câţiva mililitri de lapte pe zi şi poate dura câteva săptămâni până când învaţă să sugă şi aşadar să se hrănească fără asistenţă. Dacă bebeluşul este sănătos, faptul că se poate hrăni din biberon este un semn bun că este gata să meargă acasă. Un alt factor important ce determină momentul când bebeluşul va părăsi spitalul este greutatea lui, care trebuie să depăşească 2 kilograme. Majorităţii bebeluşilor prematuri li se dă drumul să meargă acasă la 36-37 de săptămâni (numărând de la începutul sarcinii), dacă starea lor de sănătate este bună şi se hrănesc normal.

Cum să faceţi faţă, dacă sunteţi părinte de bebeluş prematur

Să vă vedeţi bebeluşul prematur într-un incubator, legat de diverse fire şi măşti de oxigen, înconjurat de aparate care bipăie, este greu pentru multe mame. Primul sentiment este deseori de vinovăţie. Mamele se pot învinovăţi pentru că au făcut ceva greşit sau pentru că nu au făcut ceva care ar fi putut proteja bebeluşii lor. Totuşi, mamele sunt foarte rar de vină, de fapt. Este foarte important ca mamele să înţeleagă acest lucru, dearece ele au nevoie să se păstreze puternice pentru a-şi ajuta bebeluşii să lupte. Legătura mamă-copil este deosebit de puternică. Chiar şi cei mai mici bebeluşi, conectaţi încă la diverse dispozitive, sunt aşezaţi pe pieptul mamei. Aceasta este  „metoda cangurului”, dovedită acum ştiinţific ca având un impact pozitiv asupra sănătăţii unui bebeluş prematur. Când nou-născuţii sunt aşezaţi la pieptul mamei lor, ritmul lor cardiac se normalizează, respiră mai regulat, aşa că nivelurile de oxigen din sânge creşte. Mai mult, ritmul de somn se îmbunătăţeşte, ceea ce duce la o creştere în greutate mai rapidă. Această metodă are un impact pozitiv şi asupra mamei, deoarece îi acordă timp să ţină şi să atingă copilul, ceea ce îi creşte încrederea în sine ca mamă.     

Mamele bebeluşilor prematuri care au supravieţuit le susţin pe noile mame de bebeluşi prematuri. Poate dura câteva săptămâni sau luni înainte ca mamele să se bucure pe deplin de petrecerea timpului în compania bebeluşilor lor sănătoşi, deoarece durează mult să se dezvolte. Diverse programe preventive pentru naşterea prematură se desfăşoară în lume şi medicina care avansează rapid ajută la salvarea veiţilor chiar şi a celor mai mici bebeluşi prematuri. 

  • Facebook
  • Twitter
  • Google
+11
  • Sănătatea femeilor
  • Ingrijirea bebelusilor
  • Nastere prematura
  • Nou-nascuti
  • Metoda cangurului

Articole pe aceeași temă

Trimite-ne opinia ta
Sfaturi de nutriţie pentru femeile însărcinate
Sfaturi de nutriţie pentru femeile însărcinate Primul mit la care trebuie renunţat este cel conform căruia cu cât acumulezi mai multe kilograme în sarcină, cu atât cresc şansele să ai un bebeluş sănătos. Sau cu cât mănânci mai mult, cu atât îţi vei hrăni mai bine bebeluşul. +6 / 0 +6
Sindromul alcoolismului fetal: de ce este periculos alcoolul în timpul sarcinii?
Sindromul alcoolismului fetal: de ce este periculos alcoolul în timpul sarcinii? Sindromul alcoolismului fetal descrie anomalii congenitale funcţionale şi psihologice provocate de consumul de alcool al părinţilor. Conform mai multor surse, sindromul alcoolismului fetal afectează 2-3 nou-născuţi din 1.000. Încă din vechime, s-a observat că bebeluşii născuţi din părinţi care consumau alcool în exces manifestă... +6 / 0 +6
Sfaturi pentru mămicile însărcinate
Sfaturi pentru mămicile însărcinate Pentru femei sarcina este una dintre cele mai fericite perioade din viaţă, dar transformările fizice, schimbările hormonale, precum şi noile experienţe atrag în acelaşi timp o mulţime de sfaturi şi informaţii care la un moment dat pot deveni copleşitoare chiar şi pentru cea mai pregătită viitoare mămica. +5 / 0 +5
Sarcina şi toxoplasmoza: ce este toxoplasmoza şi cum se previne?
Sarcina şi toxoplasmoza: ce este toxoplasmoza şi cum se previne? Toxoplasmoza este o infecţie parazitară, care este blândă de obicei, iar majoritatea persoanelor nu suferă efectele bolii. Cu toate acestea, femeile însărcinate trebuie să fie informate despre boală, deoarece dacă o femeie se infectează cu parazitul în timpul sarcinii, pot apărea probleme serioase pentru fătul în dezvoltare. +4 / 0 +4
Sarcinile ectopice (extrauterine) – implantarea embrionului în afara uterului
Sarcinile ectopice (extrauterine) – implantarea embrionului în afara uterului O sarcină ectopică apare când embrionul este implantat în afara uterului. Cel mai frecvent, aceasta apare în trompa uterină, ovar sau chiar lângă gura cervixului. Cu toate acestea, embrionul se poate implanta în cornul uterin rudimentar sau în orice cavitate abdominală, de exemplu, pe peretele intestinului. +3 / 0 +3