Rahitismul: cauze, simptome şi măsuri preventive

Decembrie 17, 2014
  • Facebook
  • Twitter
  • Google
+15
Rahitismul: cauze, simptome şi măsuri preventive

Rahitismul a fost menţionat pentru prima dată în secolul al doilea î.Hr., dar a fost descris prima dată în detaliu în Anglia în secolul al 16-lea. Cauzele exacte ale bolii nu au fost identificate atunci, dar se ştia deja că rahitismul avea legătură cu lipsa expunerii la soare. Picturile medievale descriu deseori nou-născuţi cu simptome pronunţate de rahitism. Vitamina D a fost descoperită la începutul secolului nouăsprezece şi a revoluţionat tratamentul şi prevenţia rahitismului. Rahitismul este o boală ce afectează dezvoltarea oaselor copiilor. Apare de obicei în timpul creşterii rapide a oaselor şi a stadiilor de formare, de exemplu în primele 6-24 luni.

"Corpul este capabil să absoarbă calciul şi fosforul, dar are nevoie de vitamina D"Oasele copiilor cresc în mod constant şi au nevoie de anumite elemente nutritive pentru a sprijini acest proces. Vitamina D, calciul şi fosforul joacă un rol cheie. Corpul este capabil să absoarbă calciul şi fosforul, dar acest proces necesită vitamina D. În cazul de deficienţă de vitamina D, corpul începe să absoarbă calciul şi fosforul direct din oase, provocând astfel rahitismul.
Deficienţa de vitamina D apare când corpul nu obţine suficientă lumină solară sau dieta nu conţine o cantitate suficientă de elemente nutritive.

Pielea umană poate să producă vitamina D pe cont propriu, când este în contact direct cu lumea soarelui. S-a observat că rata de incidenţă a rahitismului a fost în creştere în ţările dezvoltate, întrucât copiii petrec din ce în ce mai mult timp în interior şi rareori ies afară în zilele noastre. Apoi folosirea loţiunilor de protecţie solară, care blochează producţia de vitamina D, se întâlneşte des. Vitamina D se găseşte deseori ca supliment în produse alimentare ca laptele, cerealele şi sucul. Absorbţia de vitamina D din alimente poate fi împiedicată şi de problemele cu rinichii sau de alte boli, cum ar fi boala celiacă, boala inflamatorie intestinală şi fibroza chistică. Copiii alăptaţi la piept au un risc mai mare de a se îmbolnăvi de rahitism, deoarece laptele de mamă nu conţine o cantitate suficient de mare de vitamina D. Copiilor li se recomandă să aibă cel puţin 10 micrograme de vitamina D în dieta zilnică. Unele mutaţii genetice, care împiedică rinichii să absoarbă mineralele, pot duce şi ele la rahitism. În acest caz, boala poate fi moştenită.

Conjunctivita in copilarie

"O gamă mare de medicamente creează iluzia că este o boală „obişnuită”, care poate fi tratată cu picături de ochi prescrise de un farmacist. Conjunctivita durează de obicei..."

Citeşte mai mult:
Conjunctivita în copilărie»

Rahitismul duce la oase moi şi slăbiciune, care provoacă deformarea oaselor sau chiar fracturi. Poate provoca durere de braţ, picior, pelvis şi coloană vertebrală, sensibilitate crescută şi crampe. Probleme dentare importante pot apărea, deoarece formarea dinţilor este întârziată, iar muşchii masticatori sunt slăbiţi, ceea ce duce la defecte de structură ale dinţilor – carii. Bolnavii de rahitism au diformităţi vizibile ale oaselor: picioare strâmbe, craniu asimetric sau neuniform, noduli la nivelul toracelui (rozariu rahitic), sternul împins înainte, diformităţi pelviene, diformităţi ale coloanei vertebrale (cocoaşă provocată de scolioză) şi glezne şi încheieturi ale braţelor vizibil îngroşate. Copiii bolnavi de rahitism sunt deseori mai scunzi decât copiii sănătoşi de aceeaşi vârstă. Tulburări de mers, curburi ale oaselor, dureri musculare şi slăbiciune apar în stadiile ulterioare ale dezvoltării copilului.

Fiecare familie ar trebui să fie conştientă de metodele de prevenire a rahitismului, deoarece boala poate avea consecinţe îngrozitoare mai târziu, iar tratamentul ulterior poate fi lung şi dureros. Cele trei măsuri principale de prevenţie sunt monitorizarea constantă a sănătăţii copilului, dieta adecvată şi suficientă expunere la soare. Părinţii ar trebui să monitorizeze constant sănătatea şi starea de bine a copiilor şi să contacteze un medic imediat ce observă orice semne ale rahitismului. O dietă echilibrată în acest caz include produse alimentare care conţin calciu şi vitamina D. Calciul se găseşte în produsele lactate, legumele verzi, fructele uscate, fasolea şi leguminoasele, de exemplu lintea. Vitamina D se găseşte în uleiul de peşte, ficat, ouă, margarină şi cerealele de la micul dejun. Dacă familia are o dietă specială, de exemplu o dietă vegetariană, este recomandat să se dea copiilor suplimente de vitamina D.

Totuşi, părinţii n-ar trebui să limiteze dieta copiilor, deoarece o creştere şi dezvoltare sănătoase necesită multe elemente nutritive, care pot fi obţinute numai din consumul unei varietăţi de alimente. Copiii ar trebui să petreacă cel puţin 10-15 minute în aer liber pe zi, de câteva ori pe săptămână primăvara şi vara. Aceasta ar trebui să dea posibilitatea corpului de a produce o cantitate suficientă de vitamina D. De asemenea, poate fi modalitate grozavă de a petrece timp alături de copil; puteţi plănui plimbări sau chiar să mergeţi într-o vacanţă de familie.

Citeşte şi:
5 mituri despre vaccinarea copiilor»

  • Facebook
  • Twitter
  • Google
+15
  • Sanatatea copiilor si boli
  • Boli Copii
  • Vitamina D
  • Cauze rahitism
  • Diformitati oase
  • Prevenirea autismului
  • Mutatii genetice

Articole pe aceeași temă

Trimite-ne opinia ta
Cum întărim imunitatea copilului atunci când reintră în comunitatea şcolară
Cum întărim imunitatea copilului atunci când reintră în comunitatea şcolară Toamna şi-a intrat în drepturi, temperaturile încep să scadă, iar ultravioletele se diminuează aşa că virusurile îşi văd mult mai uşor de treabă. Mai mult, sinteza noastră de vitamina D scade ceea ce nu-i deloc grozav pentru imunitate. +20 / -1 +19
Conjunctivita în copilărie
Conjunctivita în copilărie În zilele noastre, conjunctivita este un subiect mai degrabă complicat. O gamă mare de medicamente creează iluzia că este o boală „obişnuită”, care poate fi tratată cu picături de ochi prescrise de un farmacist. Conjunctivita durează de obicei câteva zile sau chiar săptămâni şi numai rareori ea nu reapare. Părinţii ar... +9 / 0 +9
Îngrijirea gingiilor și a primilor dințișori la bebeluși
Îngrijirea gingiilor și a primilor dințișori la bebeluși Sănătatea dentară a copilului reprezintă o grijă foarte importantă în viața oricărui părinte încă dinainte de venirea pe lume a celui mic, medicii stomatologi atenționând că dinții încep să se formeze între a treia și a șasea lună de sarcină. Îngrijirea cavității orale a bebelușului continuă imediat după naștere,... +7 / 0 +7
Cariile de biberon: un monstru al dinţilor de lapte
Cariile de biberon: un monstru al dinţilor de lapte Este o concepţie greşită, dar întâlnită des, conform căreia nu este necesar să tratezi dinţii de lapte din moment ce oricum vor cădea. Din contră, este esenţial să aveţi grijă de dinţii copiilor încă din prima copilărie. Ar trebui să meargă la stomatolog până la vârsta de 3 ani. Totuşi, dacă bănuiţi că dinţii se... +4 / 0 +4
5 mituri despre vaccinarea copiilor
5 mituri despre vaccinarea copiilor În ultimii ani, subiectul sănătăţii a primit multă atenţie din partea media. Miturile despre vaccinarea copiilor sunt în mod special un subiect fierbinte atât în societate, cât şi pe paginile online, ceea ce îi zăpăceşte pe mulţi părinţi. Un copil chiar are nevoie de atâtea vaccinuri? Cum ştim că substanţele prezente în... +6 / -2 +4
8 semne ale autismului
8 semne ale autismului Autismul este o tulburare de dezvoltare diversă, care începe de obicei înainte de vârsta de trei ani şi continuă pentru tot restul vieţii. Simptomele autismului au grade variate de severitate – de la abia observabile pentru profesionişti la insuportabil de grave. +2 / 0 +2